LARISA PRODAN

AGLAJA VETERANYI – THE AUTOFICTION OF A NOMADIC EXISTENCE


DOI: 10.33993/drl.2023.10.86.102
Affiliation: Faculty of Letters, Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca.
Contact details: Babeş-Bolyai University, 31 Horea Str., 700506 Cluj-Napoca, Romania.
Email: prodanlarisa29@gmail.com

AGLAJA VETERANYI – THE AUTOFICTION OF A NOMADIC LIVING
(Abstract)

In the field of life-writing, autofiction represents a literary category placed at the border between fiction and autobiography. Often perceived as similar to fictional (auto)biography, autofiction represents a fictional writing based on the experience of the self. Such creative strategies have been adopted by the Swiss female writer of Romanian origin, Aglaja Veteranyi. Within her two novels, Why the Child is Cooking in the Polenta and The Shelf with the Last Breaths, the author creates a surreal narrative fiction based on her traumatic childhood experiences. The multiple traumas that the child faces are mainly caused by the migratory experience that the family has to deal with. Because of the oppressive communist regime in the country at that time, Aglaja’s mother decides to leave the country with her daughter and her sister working at an international circus. Through the lens of affects and feelings coming not only from customs, food, but also family traditions constantly associated with those from the native country, the main character subjectively exposes her migratory living. Thus, the aim of this paper is to analyse Aglaja Veteranyi’s autofictional work, in order to observe the way in which migration together with the never-ending pressure of the communist regime that does not allow the family to turn back into the country become a severe traumatic experience for the subjective female narrative voice. Originating from a Balkan territory, Aglaja Veteranyi becomes a transnational writer that presents through different fictional strategies the traumatic autobiographical experience of migration.

Keywords: autofiction, migration, trauma, affect, transnational writer.


AGLAJA VETERANYI – AUTOFICȚIUNEA UNEI EXISTENȚE NOMADE
(Rezumat)

În cadrul scrierilor memorialistice (cunoscute sub denumirea de life-writing), autoficțiunea reprezintă o categorie literară plasată la granița dintre ficțiune și autobiografie. Percepută deseori drept ficțiune autobiografică, autoficțiunea reprezintă o scriere ficțională bazată pe experiența sinelui. O asemenea strategie narativă este preluată și de către scriitoarea elvețiană de origine română, Aglaja Veteranyi. În cadrul celor două romane ale sale, De ce fierbe copilul în mămăligă și Raftul cu ultimele suflări, autoarea creează o ficțiune narativă suprarealistă bazată pe evenimentele propriei copilării traumatice. Multiplele traume ale vocii narative sunt în general provocate de experiența migratoare pe care familia o trăiește. Din cauza opresiunii comuniste din acei ani, mama Aglajei hotărăște să părăsească țara alături de aceasta și de sora ei, fiind acrobată în cadrul unui circ internațional. Prin intermediul afectelor și al sentimentelor provocate nu doar de obiceiuri, mâncare, ci și de tradițiile propriei familii, constant asociate celor din timpul șederii în țara nativă, personajul narator își expune subiectiv experiența migratoare. Astfel, cercetarea își propune o analiză a operei autoficționale a Aglajei Veteranyi, cu scopul de a investiga modul în care migrația și presiunea constantă din partea regimului comunist, care nu permitea familiei întoarcerea în țară, devin o traumă profundă pentru vocea narativă feminină. Originară dintr-un teritoriu balcanic, Aglaja Veteranyi devine așadar un scriitor transnațional care își prezintă, prin diverse strategii ficționale, trauma experienței autobiografice din timpul migrației.

Cuvinte-cheie: autoficțiune, migrație, traumă, afect, scriitoare transnațională.

Full Text